Andrei Leaşev: Naşterea e o sărbătoare26

Andrei Leaşev — medic ginecolog-obstetrician de categorie superioară, de la Spitalul Municipal Nr.1

Prietenele mele, care au născut cu medicul Leaşev, îl descrieau drept o persoană cu un simţ al umorului dezvoltat, care mereu spune bancuri. M-am convins şi eu de asta, deoarece, pe parcursul interviului, am reuşi să ascult cîteva bacuri şi zeci de glume haioase. Cu toate astea, Andrei Leaşev mi-a creat impresia unui om foarte serios. De fapt, citiţi şi judecaţi singuri.

Despre sine

Din ce familie veniţi?

Vin dintr-o familie de medici. Mama — ginecolog–obstetrician, tata — anesteziolog. Acum ei sunt pensionari şi locuiesc în Chişinău. Am şi o soră mai mică care, deja de mulţi ani, este cetăţean al Statelor Unite ale Americii şi locuieşte în New York.

Nu v-aţi dorit şi dvs. să mergeţi într-acolo?

(cu siguranţă) Nu.

Cum şi de ce aţi decis să vă faceţi medic, în general şi ginecolog-obstetrician, în particular?

Exemplul părinţilor… Prietenii părinţilor, fiind şi ei medici, în familie, discuţiile erau mereu despre medicină…

Vă mai aduceţi aminte prima naştere la care aţi asistat? Cum a fost? V-a fost frică?

Prima naştere nu o ţin minte. Dar ţin minte primul copil care a murit la naştere. Îi ţin minte pe toţi. Fiecare dintre ei este o cicatrice pe inima mea. Cu părere de rău, medicul nu e Dumnezeu. Şi nu depinde totul numai de noi. Din păcate, cred că nu există nici un medic care să nu fi avut asemenea cazuri triste în practica lor.

Cum vă petreceţi timpul liber, în afara serviciului?

(cu nedumerire) Timp liber? Eu nu am timp liber.

Bine, dar fiecare dintre noi are un refugiu. Cineva creşte flori, cineva pisici…

Nu… flori, pisici, astea nu sunt pentru mine. Eu privesc posturi de televiziune sportive şi de ştiri.

Următoare întrebare e chiar despre asta. Care este ultimul film/carte/emisiune care v-a plăcut şi aţi memorizat-o?

Campionatul lumii la hochei. Iar dintre cărţi, am recitit, de curînd, „Maestrul şi Margareta”. E o carte foarte puternică, de fiecare dată găsesc ceva nou în ea.

Dvs. aveţi copii? La ce medici au fost născuţi?

Am doi copii. Prima fiică are 25 de ani şi e deja mamă. S-a născut şi ea în acest spital, asistată de un medic foarte bun, eu pe atunci eram încă student. Iar cel de-al doilea copil l-am adus pe lume eu.

Despre pacienţi

Aţi avut paciente care v-au mirat sau vi s-au memorizat în mod special? Prin ce anume?

Fiecare pacientă este individuală şi deosebită prin ceva anume. Dar, cu siguranţă, au fost şi cazuri mai speciale. De exemplu, mi s-a întipărint în memorie o femeie sportivă, (voleibalistă sau handbalistă, nu mai ţin minte), membră a selecţionatei naţionale, care avea o înălţime ca a mea – 192cm. Era o persoană foarte deschisă şi plăcută. Toată perioada naşterii a dansat. În rezultat, a născut uşor şi fără probleme.

De asemenea, am reţinut femeia cu cea mai mare greutate – 178 kg şi pe cea mai uşoară – 39 kg. Despre ultima, colegii glumeau: ”Ia un bisturiu mai tocit, să nu zgîrîi masa”, dar ea nu s-a pierdut cu firea şi a răspuns:” Eu, apropo, fac karate, vă pot apăra în caz de nevoie.”

Mai povestiţi-ne vre-un caz interesant din practica dvs.

Ni se întîmplă atît de multe, că nu le poţi memoriza pe toate. Dar dacă din ceva proaspăt…a fost nu demult un caz. Mă sună un prieten (trei copii ai lui s-au născut la mine) şi-mi spune: „A venit o vecină de a mea, însărcinată în 39 săptămîni şi spune că are hemoragie…”. Eu, la acel moment nu mă aflam în spital, dar îmi dau seama că hemoragia organelor genitale în timpul sarcinii, este un semn grav al desprinderii placentei. Trebuie de acţionat de urgenţă. Atunci, îi spun prietenului: ”Chemaţi urgent ambulanţa şi aduceţi-o la mine în secţie. Acolo o să vă întîlnească cineva!” Sun la spital, îi rog să pregătească sala de operaţii şi să fie pregătiţi pentru o intervenţie de urgenţă. Colegii mei repede au pregătit totul, sala de operaţii era gata, medicii aşteaptau afară cu targa, în plină forţă. Aşteaptă 10 minute, 20, 40… Aproape peste o oră vine ambulanţa. Din ea iese o femeie, aparent sănătoasă. Medicul aleargă spre ea şi-i spune: ”Ni s-a spus că aveţi hemoragie?” Femeia răspunde: ”Am fost la toaletă şi pe hîrtia igienică a rămas o pată roz”. Toată echipa, pur şi simplu a muţit. Medicul i-a recomandat să procure o hîrtie mai fină şi să meargă acasă. Desigur, după asta mi-au spus tot ce-au avut de spus…

Vi s-a întîmplat să vă întîlniţi cu copii pe care i-aţi adus pe lume, atunci cînd erau deja mari?

Da, desigur. Sunt paciente cu care menţinem relaţiile, comunicăm şi chiar prietenim cu familiile. De aceea, am posibilitatea să văd cum cresc aceşti copii. Cei mai mari dintre ei au acum 17, 18 ani.

Care tip de paciente este cel mai dificil pentru medici?

Cele isterice. Desigur fiecare femeie care naşte este puţin panicată. În anumite situaţii acest lucru este chiar motivat şi potrivit. Cu toate astea, unele paciente exagerează acest „puţin”. Pe parcursul a 20 de ani de practică, am înţeles, că orice femeie se poate lua în mîini, dacă doreşte. E nevoie doar de dorinţă.

Dar care tip de paciente este cel mai „uşor” pentru medici?

Cele deschise spre comunicare. E mult mai plăcut să lucrezi cu acele femei care sunt deschise şi au încredere în medic. Din păcate, uneori mă ciocnesc cu oameni foarte neîncrezători. Ei totul verifică în internet. (cu o ironie tristă) Desigur, internetul — este cea mai sigură sursă de informaţie. Bine, dar eu citesc nu doar internetul. Deţin toate revistele de „Obstetrică şi Ginecologie” şi multă altă literatură de specialitate. Noi medicii — învăţăm continuu, doar medicina este un domeniu, în care totul se schimbă foarte repede. Şi iată că mă sună o astfel de femei şi-mi spune: ”Mi-aţi prescris medicamente care conţin aspirină, iar eu am citit pe net, că aspirina este contraindicată pe timp de sarcină…”. Iar anume în cazul ei, aspirina nu doar că se permite, ci trebuie administrată. Dar, adesea este foarte complicat să le explici anumite nuanţe într-un limbaj accesibil.

Ce v-aţi fi dorit să le spuneţi/recomandaţi pacientelor, dar nu vă decideaţi să o spuneţi?

Nu am aşa ceva. Dacă sunt convins de ceea ce spun (dar eu spun doar ceea ce ştiu cu siguranţă), păi eu le spun direct şi nu mă jenez.

O întrebare delicata. Se spune că la dvs. nasc cele mai frumoase femei din Chişinău. Este adevărat?

(rîde) Da. Aşa glumesc moaşele mele. De fapt, eu consider că fiecare femeie gravidă e frumoasă în felul ei. Dar la mine, într-adevăr, vin adesea adevărate „modele” de frumuseţe. Chestia e că unul dintre prietenii mei lucrează într-o agenţie de modeling. Modelele se căsătoresc şi ele, la un moment dat, sunt însărcinate, iar el le recomandă să vină la mine. De asemenea, se întîmplă să mai vină antrenoare de fitness şi sportive (cred că informaţia se transmite de la una alta). De aceea, atunci cînd în secţie apare o nouă femeie frumoasă, cu o înălţime de cca180 cm, toţi rîd: ”La Leaşev iar a venit un model!”

Despre lucru

Care sunt principalele dvs. principii de lucru?

Să te strădui să faci tot ce poţi şi să o faci cinstit. Dacă eu ştiu că cineva este mult mai bun decît mine într-un domeniu anumit, eu îndrept pacienta la el. Deoarece obstetrica şi ginecologia presupun un volum mare de cunoştinţe şi este practic imposibil ca un singur om să fie as în toate direcţiile.

Ce înseamnă naşterea pentru o femeie?

Mda, este o întrebare foarte interesantă. Cred că fiecare femeie decide pentru ea. Dacă ea merge la naştere ca la o sărbătoare, atunci naşterea va fi pentru ea o sărbătoare. Însă dacă ea merge să nască ca o muceniţă, păi probabil că aşa şi va fi. Eu, totuşi, consider că naşterea e o sărbătoare. La noi, adesea, femeile sunt speriate de mame, prietene, vecine. Le povestesc istorii despre dureri insuportabile şi despre atitudinea grosolană şi indiferentă a medicilor. Nu le credeţi. Toată „durerea” e în „capul” femeii. Desigur pragul de durere este diferit de la o persoană la alta şi eu conştientizez asta. Şi totuşi, nimic straşnic în procesul naşterii pentru o femeie nu este. Printr-o gîndire adecvată şi o atitudine corectă — totul va decurge bine. Adesea 80% din timpul petrecut cu pacienta, eu îl pierd pentru a o linişti şi pentru a-i crea o stare psihologică potrivită.

În ceea ce priveşte personalul medical, pot să vă asigur că în mare majoritate, în spitalele noastre, medicii sunt foarte buni. În spitalul nostru, moaşele sunt specialişti de categorie superioară şi pur şi simplu femei eroice. În deosebi, ţinînd cont de faptul că, pentru un salariu mic ele fac o muncă colosală. Eu, în calitate de medic de categorie superioară, am un salariu mai mic decît al unui măturător de la Primărie, iar ele (moaşele) au unul şi mai mic.

???

Da, da…În plus, mai au şi ture de noapte. Iată aşa timpuri dificile trăim. În pofida tuturor acestor impedimente, tot personalul medical se străduie să facă tot posibilul pentru pacienţi. Dacă e nevoie — vor chema toţi specialiştii necesari, îi vor scoate noaptea din casă doar pentru a ajuta. Deşi salariile sunt mizere, mortalitatea perinatală şi maternă este la nivelul ţărilor europene. Iar acesta este cel important indicator al calităţii serviciilor medicale.

(Se deschide uşa şi intră o pacientă. Termenul sarcinii destul de mare, picioarele umflate, vîrsta — peste 40: „Domnule doctor, aşi putea să merg acasă?” Interlocutorul meu i-a răspuns cu un ton liniştit şi grijuliu: „Pe o astfel de căldură să vă plimbaţi cu troleibusul nu se cade. Aveţi tensiune şi deja nu mai aveţi 18 ani, ci 19. Nu aşi vrea să vă reamintesc, dar prima dvs. naştere a fost nefericită, şi aţi fost internată, anume pentru aceea că trebuie să vă aflaţi aici.” Pacienta continuă să facă capricii: „Dar nu am lucruri cu mine…” Medicul îi răspunde calm: „Aveţi un soţ, rude, lăsaţi-i să vi le aducă. Puteţi face o plimbare în jurul spitalului împreună cu soţul, dar cu atenţie, să nu „ alergaţi”, pe soţ să nu-l duceţi în braţe…” Pacientă a rîs mulţumită şi a ieşit.)

Care este părerea dvs. faţă de naşterea prin cezariană?

Părerea mea despre naşterea prin cezariană este una pozitivă, în cazul în care este cu adevărat necesară. După cum spun medicii — nu sunt operaţii mici, sunt complicaţii mari. Orice interveţie chirurgicală presupune anumite riscuri. De aceea, cezariana nu se face doar pentru că aşa îşi doreşte mama, dar fără indicaţiile medicului. Unele femei consideră că naşterea prin cezariană este mult mai uşoară decît cea pe cale naturală. De fapt, asta nu e aşa. Este demonstrat că riscul de moarte a mamei în timpul naşterii prin cezariană e mai mare de 10 ori, decît în timpul naşterii pe cale naturală. Sunt riscuri şi pentru copil.

Desigur, pentru medic, operaţia de cezariană este mult mai simplă. 30-35 minute de lucru „în voie” şi gata. În schimb naşterea fiziologică durează 14-16 ore. Şi totuşi, eu consider că intervenţia chirurgicală se face doar dacă este cu adevărat nevoie.

Dar ce opinie aveţi despre anestezia epidurală, în timpul naşterii?

Am o atitudine foarte bună faţă de anestezia epidurală pentru operaţia de cezariană. Consider că este o metodă foarte bună. La administrarea acestei anestezii, mama este conştientă pe tot parcursul naşterii, medicul poate comunica cu ea, încuraja, susţine, iar ea îşi poate vedea îndată copilul. În plus, preparatele care sunt injectate, nu sunt atît de agresive ca cele care folosesc pentru anestezia generală, deci sunt mult mai inofensive.

Dacă este vorba de naşterea pe cale naturală, atunci atitudinea mea este mult mai sceptică. Aşa s-a întîmplat în practica mea că, după utilizarea acestui tip de anestezie, adesea trebuia să operăm pacienta. Încă nu pot spune sigur, care a fost cauza. Poate că eu încă nu am reuşi să găsesc abordarea corectă a acestei metode… Deoarece, este important să găseşti momentul potrivit pentru administrarea anesteziei epidurale. Dar mie mi se întîmplă aşa că, pînă eu conving pacienta, nu mai e nevoie de anestezie.

Care este atitudinea dvs. faţă de parteneriatele la naştere?

(se încruntă îngrijorat) Ştiţi, eu cred că fiecare trebuie să se ocupe de treaba lui. Treaba soţului — este de a face rost de un „mamut” şi să-l aducă acasă. Iar treaba femei — este de naşte copii. Eu glumesc adesea: „Dacă soţia este însărcinată, înseamnă că soţul deja şi-a făcut treaba bine.”. Multe femei îşi doresc ca soţul să asiste la naştere, pentru a vedea cît de mult ele suferă pentru a aduce copilul pe lume. În rezultat ele intră în rol, exagerează şi încep suferinţele „demonstrative”. Asta complică mult procesul naşterii. În plus, telefonul soţului sună continuu, deoarece toate rudele vor să ştie ce şi cum: „Ce se aude? A născut? Păi spune-le să–i facă ceva!”…

Astăzi este mai uşor sau mai greu să naşti, decît cu 50, 100 ani în urmă?

Cu siguranţă e mult mai simplu. Acuş o să vă arăt o carte impresionantă de obstetrică. Un exemplar unicat — ea are mai mult de 100 ani. (o scoate cu grijă) Iată, anul 1907. În această care sunt descrise metode de ajutor la naştere care demult nu se mai utilizează. Interesant este că în baza ei se poate observa cum a evoluat obstetrica.

Obstetrica modernă tot mai mult tinde spre optimizarea raportului dintre naşterea fiziologică şi naşterea operativă (cezariană, vacuum extracţia, forceps extracţia).

Mie îmi place această tendinţă. Sarcina nu este o boală, iar naşterea — este un proces firesc. Adică nu trebuie să tratăm dacă nu e cazul. Medicul trebuie să participe la naştere în calitate de „poliţă de asigurare”, în caz că ceva nu merge bine. Dar dacă totul se petrece în limitele normei, moaşa se poate isprăvi şi singură. Şi desigur, nu merită să administrăm medicamente, dacă se poate trece şi fără ele.

Mă bucură mult faptul că, noua generaţie de medici (printre ei sunt foarte mulţi tineri talentaţi şi cu perspectivă) se conduc de această tendinţă de „non-intervenţie” şi nu prescriu liste întregi de medicamente, doar „ca să fie”. Eu, în general, consider că implicarea exagerată a medicului în procesul naşterii trebuie să fie sancţionată.

O nouă tendinţă, în prezent, sunt naşterile acasă. Care este opinia dvs. în acest sens?

Absolut negativă. Este o loterie. La 10 femei va trece cu bine, însă la cea de-a 11-a pot apărea complicaţii serioase. Cunosc un caz, cînd o femeie de 36 ani, prima naştere, prezentarea pelviană a fătului (în asemenea caz i s-ar fi indicat naşterea prin cezariană), a decis să nască acasă cu o „moaşă” care n-are nici cea mai vagă idee de medicină. Şi asta pentru o sumă considerabilă de bani. Din păcate totul s-a sfîrşit cu moartea copilului. Desigur, naşterea este un proces firesc, dar în acelaşi timp – imprevizibil. Cel mai obijduitor, în asemenea cazuri, este că nu poţi întoarce timpul înapoi.

Care este partea cea mai dificilă a serviciul dvs.?

(pauză) În primul rînd – în medicină nu există detalii. Nu există lucruri secundare. Trebuie să se ia totul în consideraţie, să ţii totul sub control şi să fii întotdeauna pregătit pentru lucruri neprevăzute. Medicii nu se pot relaxa niciodată. Acum ei stau relaxaţi, glumesc şi beau cafea, iar peste cîteva secunde lasă totul şi „zboară”. Şi desigur, nu totul depinde de noi. După cum spuneam anterior, fiecare insucces este o cicatrice pe inimă. La noi, aproape toţi medicii la vîrsta de 40 de ani sunt deja cărunţi, iar unii, deja, au suferit atacuri de cord…

În al doilea rînd – telefonul. El sună continuu. Odată am mers nu mai ştiu unde şi mi-am uitat telefonul. Timp de o săptămînă, s-au adunat 180 de apeluri nepreluate. Şi aşi fi înţeles, dacă aşi fi sunat doar în orele de lucru, dar sunt pacienţi care „stimează” foarte mult medicii şi timpul lor liber. De exemplu, o doamnă m-a sunat într-o zi de sîmbătă la orele 23 şi mi-a declarat că vrea să facă avort. Eu o întreb: „Acum?”, ia ea mi-a răspuns: „Păi trebuie să ne-nţelegem”.

Ce le-aţi dori femeilor însărcinate?

Desigur multă sănătate. De asemenea, o atitudine pozitivă — este o condiţie foarte importantă pentru ca sarcina să decurgă bine!

Sursa: Интернет-портал Semia.md
Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Comentarii 11

Sortare
  • Nou
  • Anterior
  • 24 mai. 2013 11:58 #1 Наташа Петренко

    захотелось у него второго родить)

    Răspundeți
  • 24 mai. 2013 17:00 #2 Violeta

    Очень хороший врач и позитивный человек. С таким не страшно - это главное.

    Răspundeți
  • 26 iun. 2013 12:38 #3 Marina Ghilien

    Потрясающий человек!

    Răspundeți
  • 27 iun. 2013 00:52 #4 Seriojka Nataska Botnariuc Svi

    Superovskii vrach, priideom esheo k vam rojati Andrei Anatolievici

    Răspundeți
  • 11 ian. 2015 20:36 #5 Сергей Наталья

    Super Medik Si eu am naskut la El - chiar are mini de Aur!!!

    Răspundeți
  • 11 ian. 2015 22:51 #6 Кристина Солкан

    Да, врач хороший, знающий свое дело! Рожала у него весной 2014. Пусть у него все будет отлично))))

    Răspundeți
  • 12 ian. 2015 14:13 #7 Елена Романчук

    Респект и большое спасибо доктору Ляшеву и всему персоналу отделения!

    Răspundeți
  • 05 apr. 2015 13:05 #8 Oleg Chetraru

    oceni horoshii doctor i celovec

    Răspundeți
  • 18 iul. 2015 05:44 #9 Kristina Krivaia

    Очень хороший врач! Просто слов нет,одни эмоции! Спасибо человеческое ему и конечно всему медперсоналу, благодаря им родила естественными родами! Здоровья вам и вашим родным и близким!

    Răspundeți
  • 07 sep. 2016 14:21 #10 Анна Миткова

    Мои роды с этим врачом стали действительно праздником, очень благодарна. и спасибо за статью, помогло мне при выборе врача

    Răspundeți
  • 25 nov. 2016 08:34 #11 Natalia Natalia

    врач от бога первого у него рожала и второго собираюсь!

    Răspundeți