Veșnic nemulțumit. Copilul deranjat de tot ce-l înconjoară în Moldova

În cazul în care copilul permanent se vaicără, chiar și în cele mai frumoase momente - marea e udă, soarele e fierbinte, înghețata e lipicioasă — și nu-i poți nicicum face pe voie. Ce facem? Ne oferă sfaturi psihologul Irina Dvornina.

Se întâmplă că părinții se îngrozesc, atunci când observă că copilul permanent este nemulțumit de ceva, totul nu-i este pe plac, la fel ca într-un banc mai vechi — "nu zbori corect, nu șuieri cum trebuie". Și parcă e deja mare și capabil să înțeleagă că în viață nu e tot cum ne pare sau cum am vrea. Dar drept răspuns - lacrimi și ochi dați peste cap, față înăcrită și aceasta e tot.

Dacă părinților le-a mai rămas putere și dorință de a corecta lucrurile — pentru început ar trebui să determine cauza mâhnirilor. Iar acestea, de fapt, nu sunt chiar atât de multe:

Copilul are un scop propriu și în acest fel tinde să-l realizeze; apărarea propriei personalități, spațiului personal, obținerea independenței.

Aici, cred că totul e clar. Deși fără doar și poate, aceasta nu poate fi considerată drept manipulare. O asemenea tendință spre atingerea scopului stabilt este destul de naivă, deoarece în general, e clar din start ce se întâmplă în realitate. Iar manipulările presupun combinații extrem de complicate.

Copilul se află într- o situație sau într-un loc necunoscut, insolit. El este într-o stare de anxietate, exprimând-o în acest mod. Frică, neîncredere în propriile forțe.

O asemenea stare începe să se manifeste la vârsta de 6-7 ani. Se întâlnește și mai devreme, dar de cele mai multe ori la copiii cu temperament și particularități de percepție deosebite, să zicem așa. Copilul începe să manifeste nemulțumire parcă din timp, înainte de a se pomeni în condiții sau locuri ce nu-i sunt cunoscute. Dar deja e pregătit pentru ceva rău. Asemenea copii trec dureros peste pierderi, schimbări neplanificate.

Atrage mai multă atenție la propria persoană, simțind lipsa acesteia.
Atragerea atenției la propria persoană e mai mult caracteristic pentru copiii în familiile cărora au apărut mezini. În acest caz trebuie la timp oportun să atragi copilul de partea adulților. Simțindu-și importanța într-o chestiune comună, puțin probabil că își va hărțui părinții cu plânsul său. Ori atunci când părinții sunt permanent ocupați și copilului într-adevăr îi lipsește atenția lor. Uneori copilul e nemulțumit, pentru că nu e capabil să țină piept noilor sarcini și aceasta se aseamănă cu un protest. În acest caz, părinții e important să rețină că el rămâne a fi copil. Și el caută argumentul importanței sale pentru a-l prezenta celor apropiați. Deși cât îi privește pe adolescenți, în cazul lor acționează deja alte mecanisme. Copierea comportamentului adulților.

Evident, și în acest caz nu sunt întrebări la copil, ci la ”idolul” său și la mediu per ansamblu. Trebuie mereu să țineți minte că copiii învață trucurile relațiilor sociale, înainte de toate pe calea urmăririi comportamentului oamenilor din jur (în primul rând al părinților).

Nemulțumirea frecventă vorbește într-un fel despre faptul că copilul nu se simte iubit. Copilul, exact ca și părintele, trebuie să învețe să înțeleagă ce își dorește cu adevărat, ce simte și cum manifestă el aceasta. Multor părinți le lipsește această abilitate — de a "aduna într-un recipient" sentimentele și emoțiile copilului, și de a-i povesti ce se întâmplă cu el, astfel învățând-ul să se înțeleagă pe sine însuși. Iar la ieșire obținem modele diferite de reacții din partea copilului, printre care și ”veșnica nemulțumire”.

Cum ar trebui să se comporte părinții, pentru a prevedea formarea unui asemenea comportament sau pentru a-l putea corecta.

În primul rând, să observați când a început să se manifeste și să identificați cauza.
În orice caz, e necesar să manifestați dragoste necondiționată față de copil în orice situație. Chiar dacă trebuie să-l certați - certăm nu copilul, ci faptele lui (acestă regulă e valabilă pentru orice situații).
Niciodată nu amenințați copilul: "dacă vei proceda în acest fel ... mama și tata nu te vor mai iubi!".
Atunci când intenționați să mergeți în anumite condiții noi sau copilul singur va trebui să plece uneva, să ajungă undeva, iar dv. știți că îl deranjează ceva - oferiții cât mai multe informații despre acest loc, eveniment, grup de persoane ... Ajutați-l să găsească un sprijin în acea necunoștință cel sperie.
Nu încercați să-i suprimați văicăreala prin simple interdicții sau prin a-l certa. Este important să înțelegeți și să-i explicați. Aceasta nu va fi permanent, nu vă faceți griji.
În cazul în care nemulțumirea copilului pare a fi o agresivitate pasivă, atunci când manifestarea emoțiilor negative este interzisă în familie, dar acestea totuși există - învățați copilul să le manifeste în mod adecvat din punct de vedere social: prin cuvinte sau desen, prin lovirea în perne, prin sarcini fizice. Și apropo, părinților la fel le este util să facă acest lucru.
Treptat, copilul va asimila limbajul sentimentelor sale și va fi capabil să vă spună când este supărat, întristat, când e nemulțumit etc., și nu se va mai plânge continuu.

Important! Nu inventați în locul copilului motivele din care el e nemulțumit, ci discutați totuși cu acesta, ascultați-i nevoile, care se ascund în spatele acestor nemulțumiri. Adulții doar cred că ei cunosc tot despre propriii copii. Dar adesea vocea nemulțumirii interioare a copilului începe să sune atât de tare, încât ai impresia că auzi vocea propriului copil. În asemenea situații nu e rău să vă clarificați mai întâi cu ceea ce vi se întâmplă dv. Iar copilul ar trebuie să fie un povestitor activ a lumii sale interioare, a sentimentelor și emoțiilor sale. Pe lângă aceasta, sunt copii care trebuie în mod special învățați să vadă nu doar părțile negative ale celor întâmplate. În acest sens, vă propun un exercițiu simplu. La fiecare situație neplăcută, căutați 3-5 variante pentru "în schimb ...":

”— în schimb acum știi ce este important pentru tine în această relație de prietenie”,
”— în schimb acum știi că trebuie să învățăm să soluționăm conflictele”,
”— în schimb spontan ți-a apărut timp liber”,
”— în schimb nu va trebui permanent să-i dai să copie temele”.

Nu e important să negi producerea unei situații neplăcute, ci într-adevăr să găsești în aceasta ceva util, pozitiv.

Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .