Ion Straistă — profesionalism înmulțit la bunătate2

M-am născut într-o familie de agricultori, în anul 1949. Pe acele timpuri, în satul nostru, persoana cea mai autoritară, cea mai apropiată de populație era paramedicul și mama mea întotdeauna visa ca eu, frații și surorile mele (suntem în familie șase copii și eu sunt cel mai mare) să devină paramedici. De aceea am intrat la Școala profesională de paramedici din Soroca, iar după finisarea acesteia, în anul 1969, am plecat în Krasnoyarsk, acolo am lucrat 8 luni în spitalul dintr-un sat.

Da, Bulgakov descrie totul cu maximă precizie, anume așa arată zilele cotidiene a unui medic din mediul rural. Deși, în acele timpuri, chiar și spitalele din sate erau dotate cu toate cele necesare, iar asistența medicală era la un nivel înalt. În fiecare săptămână, aduceam din centrul raional toate medicamentele necesare, mai mult decât atât, se oferea tot de ce era nevoie. Principala dificultate era că trebuia să fiu specialist în mai multe direcții. În schimb, aceasta a fost pentru mine o experiență bună, — eram nevoit să fiu și terapeut, și stomatolog, și să asist la naștere, dacă nu reușeam să ducem lăuza până la centrul raional...

Pentru mine, un tânăr paramedic cu puțină experiență, cel mai emoționant a fost cazul când o femeie a născut gemeni chiar în ambulanță. Până la centrul raional mai trebuia să parcurgem 50 de km și ea, pur și simplu, n-a "răbdat". Am avut noroc că șoferul avea deja experiență în asemenea cazuri. În general, întlneam dificultăți, dar nu regret nimic, a fost o practică constructivă, mai mult decât atât, am avut șansa să văd Siberia, cu ale sale frumumseți înzepezite. Până nu vezi toate acestea cu propriii ochi — nu-ți vine să crezi!

După practică am făcut armata în Kemerov, apoi am revenit acasă și am intrat la Universitatea de medicină din Chișinău. Dar, prima naștere am primit-o încă pe când făceam rezidentura la maternitatea din Bălți. Totul a fost bine, a fost o naștere fiziologică normală, fără anumite complicații și eu nu aveam frică, deorece până atunci, în timpul prcaticii studențești deseori mergeam în sălile de naștere. Mai mult decât atât, prima naștere pe care am primit-o desinestătător, a decurs sub supravegherea șefei secției de obstetrică Tina Sochircă. Apropo, anume ea a primit nașterea la soția mea, respectiv fiica mea Tatiana este bălțeancă.

M-aș fi gândit la asta, dacă ea ar fi născut la Chișinău, — toți colegii mei sunt buni specialiști, obstetricienti-ginecologi de categorie înaltă și pe fiecare l-aș putea cu siguranță recomanda. Dar, ea locuiește în Paris, recent s-a căsătorit și, cel mai probabil, va naște acolo.

Îmi place sportul! Întotdeauna am acordat timp pentru practicarea sportului, — și la școala profesională, și în armată — aceasta te călește, îți oferă forță, rezistență fizică și psihologică, care e atât de necesară în profesia noastră. Acum, zilnic alerg, practic înotul, săptămânal merg la saună. Nu fumez și absolut deloc nu consum alcool.

Probabil, pentru că încerc să abordez lăuzele corect, cu delicatețe, ținând cont de tarea lor psihologică. Nu pot spune că sunt foarte sever, dar nici nu nu sunt indulgent. Și, pentru mine, pe prim plan se plasează profesionalismul. Cel mai important e să-ți faci munca bine, la soveste. Altfel nu poate fi.

O femeie care a născut gemeni, dar nu la mine. A născut primul copil, totul e bine, dar al doilea nu vrea să vină pe lume. Sunt chemat de urgență — eu locuiesc aproape de maternitate și am venit destul de repede. S-a dovedit că al doilea copil se afla de-a curmezișul canalului de naștere, iar să-l întorci era imposibil, deoarece procesul de naștere continua, contracțiile sunt foarte puternice și fătul este foarte puternic fixat de mușchii uterului. Dacă imediat după nașterea primului copil, în timp ce uterul este relaxat, copilul era întors în poziția corectă, nașterea ar putea fi pe cale naturală, dar contracțiile au început foarte repede și a trebuit să apelăm la cesariană. Dar, în rezultat, copiii s-au născut sănătoși, iar mama se simțea bine.

Da, îmi amintesc de un caz încă de pe timpurile internaturii: primim nașterea, deschiderea uterului e aproape în întregime. Medicul, coordonatorul nostru, așteaptă rezultatele în hol. Nașterea o primeam eu, ies în hol bucuros și anunț că nașterea a trecut cu succes. Iar din sala de naștere se aude: "Mai iese ceva!" Atunci m-am gândit, probabil placenta... Iar acolo, căpușorul la al doilea bebeluș! A fost atât de instantaneu, doar în acele timpuri nu erau aparate de ultrasonografie, iar burta lăuzei nu era mare, de parcă avea sarcină monofetală. Deci, pentru mine, un tânăr medic aceasta a fost o surpriză adevărată))

Nu am întâlnit paciente deosebit de dificile. Fiecare femeie este inividuală și, de fiecare dată, încerc să le analizez particularitățile psihologice. Dar, există o categorie de femei care se pregătesc foarte bine de naștere, studiază o cantitate enormă de informații, uneori ne demonstrată din punct de vedere științific. Asemenea femei, în timpul nașterii, practic nu ascultă recomandările medicului. Ele sunt ferm încrezute în propriile convingeri și, uneori, acest lucru poate contribui la apariția unor probleme mari. De exemplu, femeia poate refuza operația cezariană, crezând că ea este în regulă. Da, ea s-ar putea simți normal, însă noi, medicii, vedem că starea copilului este una critică, că are hipoxie, că este necesară intervenție chirurgicală urgentă. În asemenea cazuri, noi invităm în sala de nașteri rudele lăuzei, pentru ca aceștia s-o convingă pe femeie de necesitatea operației cezariene. Este bine să fii informată, dar în situațiile critice trebuie să ai încredere în experiența medicilor.

Cezariana — o metodă forțată de a naște. Bineînțeles, cel mai bine e să naști pe cale naturală, prin canalele de naștere. Dar, în cazul în care copilul suferă sau mama are o anumită problemă, atunci aceasta este singura opțiune. Dacă apare o asemenea necesitate, timp de 15 minute sala de operații este pregătită și noi suntem gata pentru efectuarea intervenției chirurgicale (cu toate că, după regulă, se oferă 30 de minute la dispoziție). Copilul din burta mamei este mai rezistent la hipoxie, decât un adult, și astfel se mai oferă ceva timp pentru o încercare de a naște în mod natural. Dar, dacă aparatele medicale indică că copilul suferă, că pragul admis al bătăilor inimii este depășit, atunci nici vorbă nu poate fi de prelungirea procesului natural. Pentru o maternitate de nivelul spitalului nostru, noi dispunem de tot echipamentul necesar — de operare și de reanimare, pentru nou-născuți și pentru mame.

Nu avem secție de reanimare în care pacientul s-ar putea afla o perioadă mai îndelungată de timp. În situații extreme noi reanimăm, dar în cazul în care este necesară terapie pe termen lung, pacienții sunt redirecționați către alt spital. Dar, tot de ce este nevoie pentru asistență medicală de urgență, noi avem — și utilaje, și specialiști.

Acum este mult mai simplu. Calificarea medicilor este mai înaltă, medicina, preparatele medicale și echipamentul sunt la cel mai înalt nivel. Chiar dacă acum femeile sunt expuse mai des situațiilor de stres — le vine în ajutor școala mamelor, unde sunt învățate cum să se comporte corect în procesul nașterii, cum să se relaxeze, că să facă pentru a ușura nașterea. Apropo, școala de acest gen, care activează pe lângă maternitatea noastră, este vizitată atât de viitoarele mămici, cât și de viitorii tătici.

Și, aceasta este minunat — când soțul ajută, participă la acest proces. Acum bărbații sunt mult mai intelegenți și singuri au scopul să le ușureze femeilor efortul în procesul nașterii copilului. Deși, au fost și cazuri, când bărbații adormeau din cauza oboselii sau leșinau. Dar, în general, eu sunt de acord cu nașterea în parteneriat.

Sunt "Pro". Anestezia epidurală reduce suferința, iar consecințele, în opinia mea, nu sunt substanțiale și se exteriorizează foarte rar. Cu anestezia epidurală femeile nasc, zâmbind. Aproape de nașterea propriu-zisă, reducem doza de anestezic, iar femeia oricum simte această senzație, dar nu este atât de dureros, rămâne doar efortul fizic, opintirile.

Doar într-un singur caz — dacă vis-a-vis de casa dvs. este spitalulul și, în cazul în care apare vreo problemă puteți de urgență solicita ajutorul medical profesionist. Dar, și în asemenea situații, riscul este grandios. Uneori câteva minute pot fi cruciale. Mulți, pur și simplu, nu sunt pe deplin informați despre posibilele complicații care pot surveni în cazul nașterii la domiciliu.

Femeilor, care vin și spun că vor să nască acasă, le propunem să creeze în sala de naștere atmosferă de casă — dacă așa îi este mai ușor și confortabil. Își pote aduce cearșafurile de acasă, televizorul, lămpi, lumânări, muzică, soțul sau mama... Noi permitem multe lucrurim, mergem în întâmpinarea pacientelor, dar cel mai important e ca în preajmă, la doi pași, să fie toate cele necesare pentru măsuri de reanimare.

Când faci tot posibilul, dar nu observi niciun efect. De exemplu, sângerările de după naștere nu se opresc. Rar, dar se mai întâmplă și asemenea situații. Suprafața uterului este mare și dacă sângele, din anumite motive, nu se coagulează, pot apărea sângerări enorme. În acele cazuri, în care niciun fel de preparate și proceduri nu ajută, este convocat consiliul medical și, uneori, unica soluție, care poate salva viața femeii este înlăturarea uterului. Dar, menționez, asemenea cazuri sunt extrem de rare.

Cel mai important — fiți optimiste! Trebuie să aveți încredere în sine, în medici, în ceea ce e mai bun, că totul va trece cu bine și ușor. Cu asemenea stare de spirit, femeii îi este mai ușor să nască. La noi, actualmente, majoritatea femeilor își caută din timp un medic care să le asiste nașterea — așa femeile se simt mai sigure, mai protejate. Dar, în realitate, credeți-mă — fiecare medic "de gardă" vă va ajuta la 100%, va face tot posibilul ca copilașul dumneavoastră să se nască sănătos și dvs. să vă simțiți bine. Doar, de obicei, femeile aleg medicul după propriile criterii de simpatie sau din auzite, din povestirile altor paciente, dar toate acestea sunt subiective.