Adaptarea copilului la grădiniţă. Primele săptămâni3

Aşadar, până la primele vizite ale copilului la grădiniţă au rămas zile numărate, ba posibil chiar ore. Probabil v-aţi pregătit din timp, pentru acest moment, iar acum cu mari emoţii aşteptaţi aceste clipe, inventând diverse scenarii. Să încercăm să ne clarificăm împreună, prin ce momente va trebui să treceţi şi cum va trebui să procedaţi.

Liniştim mămica

Pentru ca perioada de adaptare a copilului la grădiniţă să decurgă cu succes, în primul rând însăşi mama ar trebui să fie calmă şi încrezută în propriile acţiuni. Cel mai des, anume mamele nu sunt pregătite să-şi lase copiii şi subconştient pun piedici în "decolarea copiilor în lumea mare". Copilul simte foarte bine această nesiguranţă a mamei, îi urmăreşte privirile tânguitoare şi înţelege că ceva nu este în regulă! "Probabil la această grădiniţă este ceva groaznic şi periculos pentru mine, dacă mama se îngrijorează în acest fel".

Pentru a face faţă acestor stări de nelinişte, încercaţi să enumeraţi pentru sine toate avantajele pe care le va oferi grădiniţa copilului dvs., dar şi întregii familii. Amintiţi-vă că marea majoritate a copiilor trec prin această etapă cu succes, iar deja peste jumătate de an mamele lor se laudă că ei nu vor să meargă acasă de la grădiniţă şi cu o tonalitate încrezută a vocii oferă sfaturi prietenelor şi vecinelor, despre adaptarea reuşită a copilului la grădiniţă.

Dacă în copilărie nu v-a plăcut să mergeţi la grădiniţă — experienţa negativă a dvs. nu trebuie să se răsfrângă asupra copilului. Situaţia lui nici într-un fel nu este legată de cea în care v-aţi pomenit dvs. şi el are toate şansele să îndrăgească cu tot sufletul grădiniţa.

A fost demonstrat deja, că micuţii ale căror mame merg la serviciu imediat după ce copiii lor încep să frecventeze grădiniţa — se adaptează mult mai uşor. Deoarece mamele văd cauza reală din care copilul trebuie să meargă la grădiniţă, ele sunt preocupate cu probleme de serviciu, nu au timp pentru a se plânge, a se învinui pe sine şi a-şi compătimi copilul.

Dacă deocamdată nu vă încadraţi în câmpul muncii — încercaţi să vă găsiţi o altă activitate. Studiaţi o limbă străină, mergeţi la cursuri de artă culinară sau asimilaţi o nouă îndeletnicire. Asemenea activităţi vă vor sustrage atenţia, vă vor disciplina şi veţi avea mai puţine ispite de a vă lăsa copilul acasă fără un motiv serios.

Prima zi

Primele zile la grădiniţă, de fapt nu sunt zile, ci ore. Iniţial poate fi o oră, a doua zi — 1,5 ore sau 2, în continuare — în funcţie de reacţia copilului. De obicei, acestea sunt cele mai dificile zile, iar după o săptămână, deja puteţi înţelege dacă copilul va merge la grădiniţă sau încă nu este pregătit.

În ajunul primei zile, vorbiţi cu piciul, felicitaţi-l pentru faptul că mâine va face cunoştinţă cu grădiniţa. Aveţi grijă ca micuţul să doarmă bine şi să aibă o dispoziţie binevoitoare. Nu-l minţiţi. În cazul în care vă întreabă dacă veţi rămâne cu el, explicaţi-i că mamele nu sunt primite la grădiniţă, că acolo va sta cu o tanti bună care este educatoarea, căreia i se poate adresa cu toate rugăminţile şi problemele sale, la fel că acolo vor fi şi mulţi copii. Că niciun copil nu rămâne la grădiniţă cu mama, că mama foarte repede va veni să-l ia de la grădiniţă şi, împreună, veţi merge într-un anumit loc preferat de el (la un magazin de jucării, în vizită la bunica, în parc). Important este să fie un loc agreabil şi liniştit — de emoţii furtunoase în acea zi copilul deja a avut parte.

Unii psihologi recomandă să i se dea copilului fotografia mamei sau jucăria preferată. Dar este un moment discutabil. Toate aceste "firicele", care îl leagă de casă, ar putea mai tare să împiedice copilul să accepte o nouă lume. Mai mult decât atât, şi alţi copii ar putea fi interesaţi de acea jucărie preferată, fapt care va crea situaţii de conflict, de care nu aveţi absolut deloc nevoie în primele zile.

Procesul de despărţire nu trebuie să fie îndelungat. Intraţi, verificaţi dulăpiorul, aranjaţi în el lucrurile copilaşului. Faceţi cunoştinţă copilului cu educatoarea. Propuneţi-i să intre în grupă, să vadă ce jucării sunt acolo. Este bine dacă copilul acceptă ideea mamei. Dacă refuză, atunci sărutaţi-l, spuneţi-i că în curând vă veţi întoarce după el şi plecaţi. Desigur, e foarte probabil că copilul va începe să plângă. Nu trebuie să staţi după uşă şi să vă indispuneţi ascultându-i plânsetul. Mergeţi acasă şi veniţi la ora stabilită. Luaţi pentru copil un mic "premiu". Neapărat lăudaţi-l pentru faptul că a stat la grădiniţă, spuneţi-i că mâine veţi veni din nou.

Ziua a doua şi a treia

A doua zi, de multe ori poate fi mai dificilă decât prima. Copilul deja înţelege încotro merge şi că mama nu va sta cu el. El poate să înceapă protestele încă pe drum, iar la intrarea în grădiniţă să plângă. De aceea, în drum spre grădiniţă sustragiţi-i atenţia cu discuţii la o anumită temă interesantă, fiţi afectuoasă, dar lăsaţi-l clar să înţeleagă că alte variante nu pot fi discutate.

Deja în ziua a doua, a treia puteţi înţelege cum decurge perioada de adaptare. Dacă copilul plânge la intrarea în grupă, dar vă întâmpină mulţumit — este un semn foarte bun. Dacă s-a liniştit după plecarea dumneavoastră, dar atunci când veniţi după el începe a plânge — la fel nu este rău. Este mai problematic, dacă copilul plânge în continuu sau dimpotrivă, liniştit s-a ghemuit într-un colţişor, nu a comunicat cu nimeni şi nu vă răspunde la nicio întrebare, pe care i-o adresaţi atunci când aţi venit să-l luaţi acasă. Dacă o asemenea situaţie durează mai multe zile, atunci va trebui să vă gândiţi asupra opţiunii de a mai aştepta cu grădiniţa sau să discutaţi cu educatoarea, pentru ca aceasta să schimbe maniera în care abordează copilul. De asemenea, va trebui să vă gândiţi unde aţi greşit, ce nu faceţi corect.

Săptămâna a doua

În cazul în care perioada de adaptare decurge cu succes, la sfârşitul săptămânii veţi putea deja lăsa copilul de dimineaţă până la somnul de la prânz. Iar la mijlocul celei de-a doua săptămâni, încercaţi să lăsaţi copilul şi la somn.

De obicei, mamle îşi fac mari griji pentru acest moment. Şi, de regulă, toate aceste îngrijorări sunt zadarnice. Copilul dumneavoastră nu este primul copil la grădiniţă, iar lucrătorii instituţiei au experienţă vastă în adormirea diferitor copilaşi. Le puteţi spune cum adoarme mai uşor copilul — fiind mângâiat pe spinare, atunci când i se citeşte o carte, când este legănat. În primele zile, educatoarea şi dădaca pot folosi aceste trucuri. Ulterior, va fi mai simplu — copilul se obişnuieşte să procedeze la fel ca şi alţi copii — se culcă în pat şi stă cuminte până adoarme.

După grădiniţă

În mod obligatoriu întrebaţi educatoarea cum s-a comportat copilul, vorbiţi cu micuţul, îndemnaţi-l să vă povestească cum a trecut ziua.

Ajungând acasă, acordaţi copilului atenţie sporită. Lăsaţi-l să înţeleagă că este la fel de iubit şi apreciat. Că, deşi a fost dat la grădiniţă, aceasta nicidecum nu înseamnă că a fost părăsit. Că suteţi în continuare mama sa.

Arătaţi-i care sunt avantajele pe care le are de la frecventarea grădiniţei. La sfârşit de săptămână, cumpăraţi-i mici surprize şi explicaţi-i că le-aţi procurat pe banii pe care i-aţi câştigat în timp ce el era la grădiniţă. Mergeţi seara undeva împreună şi menţionaţi, că vă este atât de vesel împreună, deoarece datorită grădiniţei vi s-a făcut dor unul de altul. Remarcaţi-i toate abilităţile noi pe care le-a obţinut la grădiniţă — "la grădiniţă ai învăţat să te îmbraci corect", "ce poezie interesantă aţi învăţat la grădiniţă". Lăudaţi-l în faţa prietenilor dvs. — "Băieţelul nostru este deja mare, el merge la grădiniţă!", "Fetiţa noastră şi-a făcut atâţia prieteni la grădiniţă!".

Foarte curând, copilul va începe singur să se mândrească de sine însăşi şi va merge cu plăcere la grădiniţă.