Copilul nu vrea nimic, nu-l interesează nicio activitate în Moldova

Deseori poți auzi de la părinții moderni că odrasla lor nu vrea nimic. Adulții își fac griji pentru viitorul copiilor. Totodată, multora le este supărător faptul că în copilărie nu aveau oportunitatea de a face ceva interesant, iar acum – sunt o sumedenie de diferite cercuri și activități, iar coapilul nu vrea nimic. Psihologul Irina Dvornina explică ce se ascunde în spatele acestui fenomen.

”El nu vrea nimic, nu-l interesează nicio activitate! Ce va crește?!”

Destul de des, anume în acest fel sună neliniștea părinților față de preșcolari, elevi și adolescenți. În acest caz, prima întrebare adresată părinților ar fi: pentru ce vă faceți griji în realitate? Cum îl vor ajuta hobby-urile de acum ale copilului în viitor? Vor fi oare acestea neapărat utile în vița LUI? Dacă veți răspunde sincer la aceste întrebări, iar îngrijorarea nu va dispărea – atunci continuăm.

Despre importanța timpului liber

Scrieți (nu vă gândiți, ci scrieți) lista activităților copilului dvs., conform programului, pe parcursul săptămânii. De foarte multe ori se dovedește că ”copilul care nu se interesează de nimic” face multe lucruri. Merge concomitent la înot, tenis, la școală sau cursuri de pictură. Are meditații la limba străină, frecventează centre de dezvoltare (dacă este preșcolar), face lecții suplimentare la disciplinele complicate (adolescent). Citește literatură specializată, ia parte la treburile casnice.

Analizați, oare are suficient timp liber? Copilului îi este absolut necesar să aibă timp liber în programul său, timp pe care îl va petrece așa cum își dorește el. Dacă este vorba despre preșcolar – trebuie să dispună de timp pentru joacă. Pentru jocuri libere, adevărate, pentru care să conteze procesul, și nu rezultatul. Anume în timpul acestor jocuri are loc dezvoltarea adevărată a copilului, a laturii sale emoționale. Prin joc, copiii prelucrează abilități extrem de importante și învață lucruri foarte valoroase. Copiii, dacă sunt lăsați sine însuși, nu tind să trândăvească, ci dimpotrivă, sunt destul de activi – studiază lumea și vor ceva să facă.

Pe măsură ce crește, bineînțeles se reduce timpul liber, dar, totuși, nu ar trebui să dispară complet. Timpul și locul în care să nu facă nimic sunt necesare adolescentului pentru maturizarea ”eului” personal al acestuia și acumularea energiei pentru activitățile următoare.

Ce anume nu vrea?

În general, expresia ”copilul nu vrea nimic” deseori ar trebui percepută drept ”copilul nu vrea ceea ce dorește părintele”.

Încercați cu atenție și atracție să discutați cu copilul la tema preferințelor și hobby-urilor sale. Nu pe ton moralizator, ci de parcă ați vorbi cu un vechi prieten. Încercați să găsiți cauzele leneviei sale și a lipsei interesului față de o ocupație. Acestea ar putea fi cauzate de relația cu semenii, cu profesorii, într-un sentiment de dragoste neîmpărtășită, neîncredere în propria persoană, oboseală din cauza sarcinilor multiple, sau a slăbiciunilor pe fon hormonal. Sau, pur și simplu, copilul nu poate găsi o ocupație de suflet. Întocmiți lista activităților desfășurate de copil în timpul liber sau pe care ar vrea să le efectueze. Rugați-l să vă destăinuie de ce a manifestat interes anume pentru aceste activități, priviți-le prin prisma ochilor copilului, fără a aprecia sau oferi sfaturi. Adresându-vă la copil, ați putea să vă interesați: ”Dacă ai avea o baghetă magică, ce te-ar ajuta aceasta să faci?

De exemplu, aveți impresia că copilul dvs. irosește prea mult timp ascultând muzică groaznică. Dar oricum introduceți-o în listă. Mai târziu, în timpul discuției, ați putea afla că copilul are interes pentru muzică, interes pentru texte, sau este o metodă simplă de relaxare, ceea ce nu e rău și reprezintă în sine o practică meditativă. Iar aceasta deja este baza unei atracții utile (în opinia părintelui). Interesul pentru texte ar putea fi transformat într-o activitate de studiere a limbilor străine, interesul pentru muzică – în creativitate. Este perfect dacă sunteți capabili să faceți diferență între hobby-ul copilului și preocuparea sa. Astfel îi veți putea focusa atenția asupra a ceea ce considerați a fi util. Dacă copilul este atras de pirați – povestiți-i cât de necesare le sunt corsarilor cunoștințele din geografie, abilitatea de a-și număra comorile, limbile străine, independența și capacitatea de a înota…

Nu-i împiedicați pe copii să vrea

Cealaltă parte a monedei – educația prea activă a părinților. Se întâmplă că părintele este dispus să împartă și să participe la infinit și își monitorizează cuvintele – comunică la egal, nu are în plan să critice, iar situația nu se schimbă. Aceasta se întâmplă cu acei părinți anxioși, care vor în locul copiilor – adică mai mult decât copiii. În acest caz va trebui să vă țineți în mâini: identitatea și capacitățile copilului se dezvoltă doar în cazul alegerii de sine stătătoare a activității. Să ”dorești” este o abilitate, care necesită a fi dezvoltată. Cu toate că, de multe ori, ar trebui pur și simplu să nu înecați dorința copilului spre ceva, prin protecția exagerată. Dacă îi veți interzice permanent și veți face alegerea pentru el, atunci cum va învăța să dorească, să învețe și să fie capabil?

Când, totuși, ar trebui să ne îngrijorăm

De fapt, vă puteți îngrijora atunci când copilul care era anterior comunicabil, activ, și interesat de multe lucruri, brusc se transformă într-un lenos, care stă doar acasă, nu face nimic și nu manifestă interes pentru nimic. Este important să atrageți atenție la un asemenea comportament, care nu-i este caracteristic. Dacă pronunță la adresa proprie sau a celor din jur sau vorbește despre viitor, fraze negative (”nu sunt capabil să fac nimic așa cum trebuie”, ”îmi este totul indiferent”, ”totul va fi rău așa ca întotdeauna”) – este un motiv de îngrijorare.

Frazele de genul ”mai bine muream”, dacă se repetă, nu trebuie trecute cu vederea. Dacă nu sunteți încrezuți că totul e în regulă, atunci mai bine să vă adresați după consiliere psihologică.

Irina Dvornina

Licențiată în știițe sociale, cu specializarea în domeniul psihologiei. Efectuează studii la cea de-a doua etapă a psihodramei în cadrul IGPM. Activează în următoarele direcții - sarcină, copii, casă și familie.