Victor Petrov: Să naști frumos...35

Vin dintr-o familie simplă de muncitori. Orașul meu natal este Mogilev-Podolsky, Ucraina. Dar mi-am făcut studiile în Chișinău.

Cred că nu prea. Cel puțin nu se plîngeau pe asta.

Da. Și la școală, și universitatea am absolvit-o cu diplomă Roșie.

Am o soră mai mare care foarte mult își dorea să fie medic. A încercat să se înmatriculeze la universitatea de medicină de 4 ori și, într-un final i-a reușit. Astăzi, ea lucrează în calitate de ginecolog-obstetrician în Kiev. Probabil dorința ei înflăcărată m-a aprins și pe mine. Am hotărît și eu să mă fac medic.

Desigur, atunci, nici nu putea fi vorba de ginecologie. Specializarea mi-am ales-o mai tîrziu. În primul rînd, de aceea că era unul dintre obiectele care la noi se preda foarte bine. M-a pasionat anume sistemul de învățămînt. În al doilea rînd, este o specialitate deosebită – "cu caracter", foarte vie și schimbătoare. Ea necesită o rapidă luare de decizii indiferent de situație. În chirurgie, de asemenea, există elementul “urgenței”, dar chiar și acolo, nu există acel "imprevizibil", ca la noi.

La universitate, eu făceam parte din asociația științifică a studenților. Anume acolo am început să înțeleg subtilitățile acestei științe. Iar cînd începi să înțelegi cîte ceva, aceasta te captivează. Atunci devine interesant să te ocupi de acel lucru.

Conceptul de “prima naștere”, pentru obstetricieni, este foarte vag. Doar tinerii specialiști niciodată nu sunt izolați. Întotdeauna alături sunt colegi experimentați, care ajută și fac recomandări.

Independența, în adevăratul sens al cuvîntului, am obținut-o atunci, cînd am mers împreună cu alți tineri specialiști în spitalul raional din Strășeni. Acolo, de asemnea, am avut colegi, care ni se păreau foarte experimentați (experiența lor, de fapt era de 5-7 ani), dar în mare parte ne învățam de sine stătător.

În ce privește frica – nu a fost. Doar că în prima perioadă, după naștere, îmi analizam foarte minuțios toate acțiunile. Mă gîndeam dacă am făcut totul corect, dacă s-ar fi putut să iau o altă decizie...

Am doi copii. Fata e mai mare și un fiu mai mic. Acum ambii își fac studiile în străinătate.

Cînd ei au venit pe lume eu am fost alături, dar nu am primit nașterea. Consider că nu e bine să-ți tratezi rudele. Nu cred că poți fi adecvat or, emoțiile te pot face să-ți pierzi controlul.

Fiica s-a născut la spitalulu nr.1 din Chișinău, la medicul Paladi Natalia. Iar atunci, cînd s-a născut fiul, eram deja aspirant la Institutul Mamei și Copilului. Nașterea a fost asistată de Maria Postica, iar în timpul sarcinii, soția a fost consultată de către Eugeniu Gladun.

Într-un timp, îmi plăcea foarte mult să mă ocup de flori. Le sădeam în casă și pe un mic teren de lîngă casă. Mă bucuram enorm cînd le vedeam cum înfloresc și cum bătrînii din casa noastră se bucurau de această frumusețe.

Am parte și de o vilă, unde merg cu mare plăcere, din păcate, însă, cam rar am posibilitatea să merg acolo. În general, iubesc să plec undeva...Doar în plecări, reușesc să mă odihnesc cu adevărat.

Am văzut, nu demult, un film, ales întîmplător – "Totul a început în Hrabin". Filmul cuprinde perioada de pînă la război, al doilea Război Mondial și perioada de după război. Este atinsă tema perioadei Staliniste, represiilor, dar și cea a iubirii. M-a impresionat cît de dificile au fost acele timpuri, prin cîte greutăți au trecut atunci oamenii. Iar stoicismul lor, pur și simplu impresionează.

În ce privește televiziunea, îmi plac emisiunile analitice, atît despre politică cît și despre viață, societate. Îmi plac emisiunile făcute profesionist, acele, în care întrebările și răspunsurile nu se oferă doar de dragul de a face “show”, dar cu scopul de a se clarifica anumite probleme și de a găsi o soluție.

Noi avem cea mai neliniștită specialitate. Dacă nu te liniștești, în primul rînd pe tine, nimic bun n-o să iasă. Medicul ginecolog-obstetrician trebuie să fie liniștit, pentru a crea o atitudine pozitivă gravidei sau femeii care deja naște. În caz contrar, el nu va putea lucra.

Dacă nu le reușește, atunci nu ar trebui să lucreze cu gravidele. Sunt și alte activități, unde calmul nu este necesar, de exemplu în laboratoare...armată, de ce nu...

Multe se memorează. Unora le memorizez numele de familie, numele sau întreaga biografie. De altele îmi aduc aminte atunci cînd le revăd.

Nu, nu. Desigur ni se întîmplă multe situații comice, dar este un umor specific – la limită. Pentru a-l reda, trebuie să ai darul de a povesti, iar eu nu sunt un bun povestitor. Iată soția mea poate reda foarte bine asemenea situații comice, eu însă, mai bine să nu o fac.

Da, se întîmplă destul de des. Multe femei nasc la mine și a doua oară. Iar atunci cînd vin cu a doua sarcină, vin neapărat, împreună cu copii mai mari. Sunt niște momente foarte plăcute.

La fel, uneori îmi întîlnesc "subalternii" în locuri absolut imprevizibile. Mergi undeva departe la, 1000 de km și la un moment dat, cineva strigă: “Domnule Victor, bună ziua!" E un lucru foarte interesant și plăcut…

Cele crispate. Cînd femeia este crispată, se teme de ceva și nu se decide să-și exprime temerile.

Desigur. Dacă este o anumită frică, atunci este cazul să ne clarifică care este acesta și cum o putem exclude. Dacă temerile nu sunt fondate, este cazul să explicăm și să liniștim femeia. Dacă o problemă există cu adevărat, atunci trebuie să o rezolvăm atît timp, cît este mică și nu a crescut în una serioasă. Este mult mai simplu să rezolvi o problemă mică și e mai bine să nu le aduni.

(o pauză lungă) Primul principiu general uman este - sinceritatea față de pacient și colegi. Nimeni dintre medici nu asistă nașterea de sine stătător. Lucrează o echipă întreagă: moașe, anestiologi, pediatri etc. Dacă unul dintre ei va tăinui ceva, el poate afecta lucrul tuturor celorlalți. Toți membrii echipei merită să dețină toată informația.

Al doilea principiu, specific medical – nu fă rău nimănui!

Și încă unul, al treilea principiu – toate acțiunile trebuie făcute din poziția pacientului. Trebuie să înțelegem necesitățile lui, percepția situației, să privești la toate cu ochii pacientului. Sarcina și nașterera trebuie să decurgă nu așa cum îi este convenamil medicului sau sistemului medical, ci așa, cum va fi mai bine și mai convenabil pentru fiecare pacient în parte.

Nașterea și sarcina, care o precedează, este cea mai importantă etapă din viața unei femei. Toate celelalte trebuie să se construiască în jurul acesteia. Cariera, elevii, realizările – toate se vor reuși, toate se vor face. Dar sarcina trebuie să fie prioritară.

Dacă ne referim la procesul nașterii, în sine - pentru o femeie, asta este o muncă foarte grea. Apropo, în limba engleză, “labour” înseamnă și "muncă”, și "naștere". Sau în română – "sarcina" este și "graviditate", și "greutate". Și în multe alte limbi, sensul “nașterii” și al "muncii" corespund.

Rezultatul acestei munci grele depinde de pregătirea femeii și de atitudine. Dacă femeia este adecvată, pregătită moral, păi nașterea va decurge frumos.

Dacă femeia este în regulă, ar trebui să nască natural. Natura a creat totul pentru ca femeia să-și poată naște copilul. Însă, dacă există probleme sau dacă nașterea ar putea dăuna sănătății mamei sau a copilului, ese necesară intervenția chirurgicală.

Pentru majoritatea femeilor, nașterea prin cezariană este mai simplă, decît nașterea naturală. Doar că pentru acea minoritate, care nu au avut noroc – cezariana ar putea avea consecințe grave. Nu dă Doamne nimănui să facă parte din acest grup de femei.

Ale dezavantaje ale nașterii prin cezariană ar fi lipsa celor mai importante emoții. Ar trebui să vezi ochii mamei care tocmai a dus pe lume un copil și acesta îi este aașezat pe piept, atunci cînd se face prima aplicare la sîn... În caz de cezariană, chiar dacă este făcută prin anestezie epidurală, toate aceste emoții sunt mult mai șterse și involuntar trec pe planul doi.

Iată de ce eu – sunt un activ părtinitor al nașterii pe cale naturală, dar care în același timp nu neagă importanța operației de cezariană în cazuri speciale. Adesea, la mine se adresează femei cu decizia clară de a naște prin cezariană sau invers pe cale naturală. Iar eu, întotdeauna, le spun că totul se va întîpla, în dependență de situație, sunt posibile ambele variante.

Eu sunt “Pentru” nașterile prin parteneriat, doar cu respectarea condiției în care partenerul (acesta poate fi nu doar soțul, ci și mama, sora, prietena etc.) este pregătit moral pentru asta și înțelege ce presupune nașterea. Această persoană trebuie să ajute, să susțină, dar nu pur și simplu, să asiste.

Dacă partenerul este soțul, atunci este bine ca asistarea lui la naștere să fie o decizie de comun acord a ambilor soți. Se întîmplă ca bărbatul sp nu fie pregătit, are dubii, însă femeia insistă. În acest caz, parteneriatul va afecta atît nașterea, cît și relația ulterioară a soților.

Însă, dacă soțul este pregătit și își dorește cu adevărat să fie de ajutor – este foarte bine. Și soția se simte confortabil (omul drag este alături), și medicul (are cine să susțină femeia), dar și proaspătul tătic – o multitudine de emoții pozitive. El se simte complice al minunii nașterii pe lume a copilului lor și îl poate iubi îndată, dar nu peste cîteva luni, cînd se va trezi instinctul patern.

Eu sunt și „pentru” prezența soțului la operația de cezariană. Dacă îndată după naștere copilul nu poate fi luat în brațe de mamă, acest lucru îl va face tatăl. Pentru copil, este foarte important să simtă un om apropiat.

Una foarte pozitivă. Merită un monument acel care a inventat-o. Datorită unei asemnea anestezii, procesul nașterii trece pentru femeie fără dureri și chinuri suplimentare, ea va rămîne fără emoții negative după naștere și-i vor apărea mult mai multe puteri, pentru a primi plăcere de la sentimentul de a fi mamă.

În străinătate, anestezia epidurală se utilizează demult și peste tot. La noi la Institutul Mamei și Copilului, aceasta se utilizează cu succes deja de 15 ani și e foarte bine realizată. Toți medicii anestiziologi o mînuiesc cu siguranță.

Dar trebuie să menționez, că anestezia epidurală nu este întotdeauna necesară. În opinia mea, ea trebuie aplicată doar în 30%-40% din cazuri, în celelalte 60% cazuri, nașterea decurge foarte bine și fără ea.

Nașterea oriunde și oricînd a fost la fel. Fiziologia omului, în ultimii 1000 de ani nu s-a schimbat. Altceva e că nașterile au devenit, în ultimul timp, un fenomen tot mai rar, ceea ce înseamnă că s-a schimbat valoarea copilului (unicul copil în familie este mai apreciat decît al 8-10-lea). În acest sens, acum nașterile sunt mai complicate pentru medici - a crescut gradul de responsabilitate al acestora.

Dacă ne referim la nașterile acasă, în Moldova, atunci cu siguranță – Nu! Sistemul nostru medical nu este pregătit pentru asta. În țările în care nașterile acasă se practică de mult timp – totul este bine pus la punct pentru asta. Acolo sunt pregătite moașe speciale, medici, este eleborat un sistem de ajutor de urgență. Dacă femeia naște acasă, în staționar despre asta se știe și sunt pregătiți să intervină în orice moment, să acorde ajutor pe loc sau în spital. De asemenea, acolo este stabilit un set clar de reguli, cînd femeii I se permite să nască acasă și cînd nu. La ei nu se întîmplă așa că, femeia a citit cîte ceva pe internet și a decis să nască acasă. Acolo, decizia este luată de specialiști. Iată de ce, în asemenea țări, eu consider nașterea acasă - drept opțiune ideală. Dar nu la noi.

Bună întrebare. Cel mai complicat pentru mine este regimul de lucru, urgența, imprevizibilul. Adică anume aceea ce și mă atrage în această profesie.

Să aibă o atitudine conștientă față de naștere, să se informeze, să se programeze corect. De asemenea să nu-și creeze probleme în plus. Daă există probleme, să fie soluționate împreună cu medicul, dar dacă nu – să primească plăcere de la această perioadă deosebită din viață și să se programeze pe o undă pozitivă!