Pagina principală Mama + Copil De la 3 la 7 ani
Tema se referă la subrubricile:
Elitex — instituție de învățământ privat, genul de activitate al căreia este oganizarea învățământului preșcolar, primar, gimnazial și liceal.
La ce vârstă putem începe orientarea profesională a copilului și cum pot fi de ajutor în acest sens părinții? Explică psihologul Daria Nemerenco.
Ce trebuie să întreprindă părinții până la vârsta de adolescență a copilului, atunci când acesta nu-i va mai auzi? Sfaturi utile de la psihologul Irina Dvornina.
Dacă copilului dumneavoastră îi este frică de întuneric, aceasta i-ar putea crea probleme multiple atât lui cât și dvs. psihologul, expertul în relația părinte-copil, Anna Crasilnicova, oferă 5 sfaturi simple pentru soluționarea acestei probleme.
Аgresivitatea – una dintre cele mai răspândite probleme, cu care se adresează părinții la psiholog. Dar care, din păcate, este percepută absolut greșit.
În fiecare familie, în care există copii ce se apropie de vârsta adolescenței, vine un moment când trebuie să se gândească la alegerea profesiei acestuia. Cine sunt? Cum sunt? De ce sunt capabil și ce pot? Ce profesie să aleg? Asemenea întrebări își adresează fiecare adolescent, începând cu 11-13 ani.
”Sunt pentru fiul/fiica mea — ca un prieten/prietenă” — această idee pare a fi frumoasă și parcă vorbește despre faptul că suntem părinți buni, progresivi, capabili de a cuceri încrederea copiilor. Însă încrederea nu este sinonim cu noțiunea de prietenie cu copilul. Un asemenea stil de educație ascunde în sine câteva pericole grave.
Ce ați putea s-o întrebați pe fiica de 5 ani a prietenii dvs. sau pe nepoțelul de 12 ani? Am selectat câteva întrebări interesante, care vă vor ajuta să descoperiți noi aspecte în comunicarea cu generația care crește. Citiți și construiți o comunicare eficientă cu cei mici.
Odată cu admiterea la grădiniță, în viața copilului începe o etapă nouă și foarte importantă. Dar este important să ajutăm micuțul să se adapteze. Ce e de făcut? Recomandările psihologului.
Într-o familie, conflictele și certurile dintre copii reprezintă un fenomen destul de obișnuit. Și se mai și întâmplă ca părinții să prefere să preia poziția de neimplicare. Cu toate acestea, tot mai mulți părinți se întreabă cum să se comporte în timpul certelor dintre copii?
Încercăm să ne sprijinim copilul din fragedă copilărie – de la ajutorul pe care îl oferim atunci când își face temele pentru acasă, la cursurile și activitățile extrașcolare în care îl includem până la încurajarea permanentă a acestuia în toate începuturile.
Cum stimulăm la copil respectul față de mediul înconjurător? Diana Docuceaeva, educator cu experiență vastă în pedagogie, oferă exemple de activități ce pot fi desfășurate cu copiii la grădiniță, pentru a- i învăța de ce și cum trebuie protejată natura.
Ultima perioadă a devenit aproape o modă să dăm vina pe traumele din copilărie, de fiecare dată când nu reușim ceva, sau când ne blocăm. Pe de o parte, într-adevăr multe dintre reacțiile necorespunzătoare ale noastre la stimulii externi pot fi explicate ca fiind cauzate de răni profunde în acele zone ale psihicului, pe de altă parte, nu ne ajută cu nimic dacă nu explorăm despre ce anume este vorba.
Există copii ce seamănă cu peștișorii-lipitori. Ei se agață de mama peste tot, oriunde nu ar merge, "nici de cum nu se adaptează" la grădinițe, se joacă cu semenii doar dacă mama este alături, "sub control". Psihologul Irina Dvornina explică cauzele unui asemenea comportament și oferă recomandări utile părinților.
Un micuț ce ține strâns în mână o jucărie și strigă "nu dau" ne trezește adesea milă. Dar dacă un elev de clasa întâi permanent încearcă să rupă ceva pentru sine, ba cât mai mult — îi îngrijorează serios pe părinți. De unde vine această lăcomie? Și ce facem în așa caz? Explică psihologul Irina Dvornina.
Cum să ne comportăm corect în primul an de viață al copilului, încât cele mai importante etape de dezvoltare a personalității acestuia să se desfășoare corect — explică psihologul Natalia Șoșeva.
Învățător de clase primare, deținător al titlului "Învățătorul anului", Vladimir Vohmeanin, vorbește despre cauza comportamentului rău al copiilor și propune să vă gândiți dacă e cazul să-i pedepsiți pentru acesta?
Cum ajutăm copilul, care, spontan, a decis că este "urât", "are urechi mari", "nas coroiat" și suferă din acest motiv? Psihologul Irina Dvornina vine cu câteva recomandări.
Copilul irascibil, exploziv poate aduce mari bătăi de cap celor din jur. La orice problemă cât de mică — strigăt, lacrimi, proteste. Dar așa e felul lui de a fi — atât el, cât dv. aveți de trăit cu aceasta. Din acest motiv, ar fi bine să învățați să reacționați corect la emoții și să învățați același lucru micuțul. Cum — explică psihologul Irina Dvornina.
Încercările istovitoare de a trimite seara copilul la culcare, ar putea compromite starea emoțională a părinților și atmosfera din familie. Dacă în familia dv. încă mai există probleme cu somnul copiilor — soluționați-le urgent, mai ales că nu e complicat. Sfaturile psihologului Anna Crasilnicova vă vor fi de folos.
Astăzi, frecvent poți întâlni copii ce dispun de bani proprii - tinere modele, actori, premianți ai diferitor concursuri. Sau cei cărora rudele le oferă în dar bani. Dacă copilul va cumpăra de toți banii din pușculiță suc sau chipsuri? Sau va hotărî să-și distreze toți colegii de clasă la aparate de joc? Doar banii sunt ai lui?! Au oare părinții dreptul să se implice? Explică psihologul Irina Dvornina.
Copiii permanent doresc și solicită ceva — jucării, dulciuri, gadgeturi. Chiar dacă banii nu reprezintă o problemă, periodic părinții sunt nevoiți să refuze ceva odraslelor lor. Cum ar trebui să o facă corect, fără a devaloriza dorința copilului și, în același timp, de a menține contactul cu acesta — explică psihologul Irina Dvornina.
Uneori copilul dumneavoastră poate fi trist, furios, poate striga, plânge, spune lucruri dureroase. Și e ceva normal, doar el este un om viu, la fel ca și dvs. Unica diferență e faptul că lui îi este deocamdată mai dificil să-și coordoneze emoțiile. Cum reacționăm în asemenea situații — sfaturi oferite de psihologul Anna Crasilnicova.
Opinii referitoare la educația copiilor sunt sute și toate diferite. Este foarte posibil ca mama și tata unui anumit copil să abordează absolut diferit acest subiect. Psihologul Hanna Savcenco explică cum să trăim cu aceasta, astfel încât să nu dăunăm copiilor.
Învățător de clasele primare, Profesorul Anului – Vladimir Vohmeanin, vorbește despre modul în care ne putem ajuta copilul să-și formeze abilități de independență. Totul e destul de simplu și eficient, ascultați și aplicați!
Atunci când femeia devine mamă, pe lângă alte încercări, o mai așteaptă un pericol, care este adesea trecut cu vederea. Și anume — să se transforme în mamă nu doar pentru copil, ci și pentru soț, vecini, colegi. Dacă simțiți că duceți în spinare pe toate și pe toți, sfaturile psihologului Irina Dvornina vă vor fi de folos.
Toate vrem să fim mame bune, dar mai degrabă sau mai târziu aproape toate ne pomenim la limită. Ne enervăm, ne înfuriem, răbufnim. Despre cauze și acțiunile înțelepte în asemenea situații, vorbește psihologul Natalia Șoșeva.
Cât e de neplăcut să descoperi că copilul tău, pe care îl cunoști atât de bine – dintr-o dată a început să te mintă. Pentru a reacționa corect – trebuie, întâi de toate, să înțelegi motivele minciunii. Despre acestea vorbește psihologul Anna Crasilnicova.
Toți copiii ca copiii, iar al dvs. — pentru orice lucru mărunt — se întristează și plânge. Și parcă ceilalți membri ai familiei nu-i dau un asemenea exemplu. Și motive atât de serioase nu există … Ce se întâmplă? Să clarificăm situația, ne ajută psihologul Irina Dvornina.
În societate tot mai mult prinde rădăcini tendința de a pune accent pe educarea copilului să fie independent încă de la o vârstă timpurie. Suntem îndemnați să împingem copilul în mod constant spre aceasta și să nu-l ajutăm niciodată să facă ceea ce el poate să efectueze singur. Oare într-adevăr astfel vom cultiva la copil independența? Haideți să ne clarificăm.
Abuzul, relele tratamente , ofensa, critica, neglijarea, abandonul față de copil, vor deveni în viața de adult vocea lui interioară, care îi va ghida întreaga existență și comportamentele ulterioare.
Atât de des copiii mici pot face crize grandioase de isterie pentru un fleac, iar uneori, se pare că chiar pe loc gol. Care sunt cauzele și cum procedăm în asemenea situații, explică psihologul Natalia Șoșeva.
Mulți vor fi surprinși de o asemenea formulare a întrebării, deoarece în mentalitatea noastră, respectul pentru cei mai mari întotdeauna a fost perceput ca o chestiune evidentă. Cu toate acestea, fenomenul respectiv are propriile ”capcane”. Explică psihologul Anna Crasilnicova.
Deseori poți auzi de la părinții moderni că odrasla lor nu vrea nimic. Adulții își fac griji pentru viitorul copiilor. Totodată, multora le este supărător faptul că în copilărie nu aveau oportunitatea de a face ceva interesant, iar acum – sunt o sumedenie de diferite cercuri și activități, iar coapilul nu vrea nimic.
Este foarte important să înveți copilul care este valoare banului, mai dificil e să-i explicit astfel încât cel mic să înțeleagă. Doar mulți copii cred că banii nu se finisează niciodată, iar atunci când ai nevoie de ei, îi scoți de la bancomat, ne-având nici cea mai vagă idee cum ajung bancnotele acolo.
Astăzi, în sistemul modern al relației părinte-copil, câștigă rapid popularitate ideile educației libertine. Tot mai mulți părinți devin adepți ai stilului ”progresiv” și se apucă de educația odraslei iubite în spiritul permisivității și neimplicării totale.
Credeați că problemele vor începe pe la 14 ani, iar odrasla dumneavoastră deja la 9-11 ani prezintă toate semnele unui adolescent tipic. Se revoltă, cade în extreme, se contrazice pe sine însuși și în mod categoric nu vă acceptă autoritatea. Posibil, pur și simplu, aveți în familie un adolescent timpuriu.
„Pentru tineri, banii înseamnă alt ceva. Nu le este frică să câștige și își trăiesc viața din plin. Noi așa nu putem” – deseori auzim astfel de idei de la persoanele cu vârsta 30+. Ce este diferit în conștientizarea tinerilor despre importanța banilor?
Aparent, este o salvare când mamele noastre sunt dispuse să ne ajute la creșterea copiilor. De multe ori, acest ajutor este analogic cu filmul horror „Bunica-distrugătorul”. Aceasta vine și ține sub control toate lucrurile din casă. Cum să depășim aceste situații sau cum să le evităm ne va explica psihologul Ganna Savcenko.
Una dintre problemele răspândite în rândul tinerilor părinți, frecvent este faptul că soțul nu-și ajută suficient sau chiar refuză să-și ajute soția. Nu participă la procesul de îngrijire a copilului, nu se implică în treburile casnice, iar deseori chiar se arată indignat de faptul că soția nu-i acordă lui suficientă atenție și nu se isprăvește cu menajul.
Haideți să reflectăm de ce poate depinde dorința copilului de a se supune, de a fi ascultător, de a-și urma părinții? De calitatea relației cu ei, mai exact, de felul cât de sigură este atașarea copilului față de părinți.
Copilul dumneavoastră își petrece timpul în singurătate, citește sau, pur și simplu, inventează vreo activitate? Nu are prieteni și nici nu are nevoie de nimeni? Are un fotoliu preferat, iar laptopul este compania cea mai bună? La orice întrebare adresată, părinții grijulii primesc un răspuns standard – ”totul este bine!”? Probabil, într-adevăr nu există nicio problemă?
Lacrimile copilului, de cele mai multe ori reprezintă o încercare dificilă pentru cei din jur și, în special, pentru părinți. Prima reacție – de a opri lacrimile. De ce aceasta nu este o cale corectă?
Vă apucă groază la gândul că se apropie școala și că din nou totul va fi pe umerii dumneavoastră? Doar copilul este atât de neatent și de loc responsabil – trebuie mereu să-l aveți în vizor și "cât de norocoși sunt acei părinți ai căror copii fac totul singuri, fără a li se aminti de nenumărate ori" … Psihologul Irina Dvornina povestește cum se formează independența la copil.
Regresul în sine reprezintă reîntoarcerea la un stadiu anterior de dezvoltare și se produce la nivel de comportament, gândire și socializare. Regresul poate fi reversibil și ireversibil.
Expertul nostru, psihologul Hanna Savcenco explică posibilele cauze ale acestui comportament și povestește când părinții ar trebui să se îngrijoreze, și când — nu.
Expertul nostru – psihologul Irina Dvornina, a atins un subiect sensibil, dar foarte important – concurența dintre mamă și fiică în lupta după atenția tatălui. Citiți articolul și aflați ce stă în spatele acestui fenomen și cum e corect să se comporte ambii părinți – pentru a nu dăuna relațiilor din familie și copilului.
Expertul nostru, Natalia Șoșeva, povestește ce trebuie să facă părinții atunci când emoțiile se intensifică și sunt gata să se reverse printr-o avalanșă devastatoare asupra copilului.
Pedagog practician și tată a doi copii — Vladimir Vohmeanin povestește dacă trebuie sau nu să pedepsim copiii și ce alternative mai sunt. Să încercăm împreună să ne clarificăm în cele mai răspândite situații și să elaborăm un comportament adecvat și o reacție corectă.
Cu ceva timp în urmă, în cadrul conferinței pentru părinți MamaPapa Forum, la Chișinău a venit unul dintre cei mai distinși psihologi din spațiul rus modern — Ludmila Petranovscaia.
Crize de isterie la copii — acestea, probabil, reprezintă momentele cele mai neplăcute din viața de părinte. Majoritatea adulților consideră că există doar două modalități efective de a reacționa la stările de isterie — de a ignora copilul sau de a striga și de a-l liniști. Totuși, ar trebui să vă învățați să faceți diferență între crizele de isterie la copii și capricii — doar reacția la acestea ar trebui să fie diferită.
Majoritatea mamelor ar vrea să fie ajutate cât de puțin la treburile casnice, să nu fie nevoite să le amintească de fiecare dată copiilor că trebuie să-și facă dimineața patul, să-și curețe încălțămintea sau să-și strângă jucăriile. Pe de altă parte, sunt mămici care fac totul singure și sunt ferm convinse că nu trebuie să-și încarce copilul cu treburi casnice, argumentându-și poziția — "Sunt și așa încărcați cu teme!".
Tinerii părinţi primesc multe sfaturi cât priveşte creşterea şi educaţia copilului! Între timp, multe dintre lucrurile impuse de cei din jur, sunt depăşite sau chiar greşite.
Anna Crasilnicova, psiholog, expert în domeniul relației părinte-copil, destăinuie câteva șiretlicuri psihologice care vă vor ajuta să comunicați cu piciul astfel, încât fără strigăte și emoții negative să corectați comportamentul acestuia — bineînțeles, fără a încălca libertatea, dorințele și necesitățile copilului.
Fondatorii Clubul Copiilor "Spiridușii" sunt soții Valentin și Stela Stîncă. El este psiho-pedagog, ea — pedagog și autoare de manuale de știință, iar pe lângă toate acestea sunt părinții a unui băiețel și a unei fetițe de 11 și respectiv 2 ani. Și-au început activitatea cu lansarea unei reviste, prin care educă la distanță până în prezent picii din toată țara. Recent, au deschis și un club pentru copii. Astfel, zilnic își împărtășesc experiența și cunoștințele cu alți părinți, oferind copiilor acestora acea educație de care au ei nevoie în realitatea lumii în care trăim.
Cum ne pregătim, la ce dificultăți să ne așteptăm, cum să ne calculăm corect forțele? Cu aceste întrebări s-a adresat psihologului Oxana Șevcenco, o tânără mămică din Moldova — Xiușa. Iar noi, cu permisiunea acestora, le-am ascultat conversația și suntem gata să vă povestim și vouă.
Каждый родитель хочет, чтобы его ребёнок мог сам принимать решения, был ответственным и отвечал за свои поступки. А как именно этого добиться, мы разберем в этой статье.
Мы продолжаем разговор с психологом Анной Красильниковой о подростках и их родителях. На этот раз темы очень болезненные: наркомания и другие зависимости, склонность к самоубийству и группы суицидников в социальных сетях, а еще — как помочь ребенку, если он стал жертвой насильника?
or. Chișinău, str. Dacia, 53/2 022 77-78-60, 0 691 1-15-89, 0 697 5-57-95
Pe 24 aprilie începem un curs intensiv de manichiură în Chișinău
Clubul muzical
Centru de educație și recreere pentru copii
Grădiniţa privată
Creșă-grădiniță
Centrul educațional "SmartyKids Chișinău. Centru"