Adaptarea copilului la grădiniță – unde greșesc părinții și în cât timp se integrează copilul într-un nou mediu?0

Noi recomandăm vârsta de doi anișori, pentru că adaptarea la 2-3 ani decurge cel mai ușor. După 3 ani copilul înțelege deja mai multe, se desparte un pic mai greu de mama și procesul de adaptare devine mai anevoios. Iar la 1-1,5 ani sunt încă totuși prea mici. Deci, vârsta optimă în viziunea noastră este 2 ani.

Eu întotdeauna zic că e foarte important să-ți iubești copilul, dar și mai important este cum îl iubești?! Dragostea trebuie să fie dozată, între părinte și copil trebuie să existe abordare de la egal la egal. Dacă până a merge la grădiniță, mama a pus mereu copilul pe ”piedestal”, el a avut mereu impresia că toată lumea se învârte în jurul său, evident că acestui copil îi va fi mai greu să se acomodeze la grădiniță.

Totodată, mama trebuie să lase periodic copilul în grija tatălui, a bunicilor. Astfel, copilul va avea cumva deprinderea de a nu sta mereu doar cu mama. El va înțelege că are și ea propriile necesități sau treburi.

Sunt cazuri când copilul începe să frecventeze grădinița la 2-3 ani, dar am avut și la vârste mai mari, și până în acel moment copilul a fost mereu doar cu mama. Deci, e clar că în situația respectivă copilul nu vrea să se despartă de mama și va fi dificilă adaptarea, atât pentru copil, cât și pentru mamă.

Am avut așa cazuri, dar am permis acest lucru doar pentru că am observat că copilul s-a simțit confortabil la noi imediat cum ne-a pășit pragul. Dar, noi nu suntem adepții unei asemenea metode. De regulă, începem adaptarea de la jumătate de oră – 1 oră (în dependență de copil). La început vine cu mama, ea stă un pic cu piciul, copilul se acomodează cu mediul, face cunoștință cu educatorul și dacă în acest timp nu stă doar lângă mama, îndemnăm mama să iasă pentru un timp relativ scurt. Cât mama lipsește, sustragem atenția copilașului prin jocuri interesante și distractive. Apoi intervalul de timp în care mama lipsește este mărit pe zi ce trece.

Este important copilul să înțeleagă că mama pleacă, dar revine după el, că nu a fost abandonat, ci lăsat într-un mediu prietenos cu el, drăgăstos, distractiv. Asta este de fapt adaptarea, doar că unora le ia până la două săptămâni să înțeleagă acest lucru, iar alți copii percep aceasta mai greu.

Sigur! Dacă mama nu e pregătită să lase copilul, nu are încredere, e foarte greu. Eu mereu le zic mamelor: ”Dacă tot ați venit, vă rog să aveți încredere!” Credeți-ne, noi nu avem niciun interes să ținem copilul să plângă. Eu chiar le recomand să-și ocupe timpul cu ceva, chiar și pentru acele 15 minute cât au de așteptat. Să-și sune o prietenă, de exemplu.

Da, pentru că noi abordăm altfel lucrurile decât în multe alte instituții din oraș. La etapa inițială, pentru fiecare copil se stabilește o anumită oră când să vină la grădiniță, pentru că la început fiecare copil are nevoie de mai multă atenție, mai multă afecțiune. Începem adaptarea cu 2-3 copii, Și iată la acești 2-3 copii, în dependență de copilul care este la adaptare la moment, de felul în care el se manifestă, peste câteva zile sau chiar o săptămână, invităm alt copil. La fel ca și celelalte grupe, la creșă sunt maxim 15 copii, doar că această grupă se formează treptat.

Un alt moment pe care țin să-l menționez, noi alegem cu atenție și ajutorul de educator. Nu e suficient să fie o persoană capabilă doar să șteargă praful și să aducă mâncarea, ci să fie în primul rând o persoană care iubește copiii, are abilitatea de a interacționa cu ei.

În mare parte da. Mereu sunt la curent cu situația, discutăm cu educatorul cum facem, cum aranjăm puzzle-ul. Nu există un șablon – cum am făcut în cazul copilului X, va fi bine și pentru Y. Abordăm individual fiecare copilaș, pentru ca din punct de vedere emoțional, adaptarea la grădiniță să fie cât mai lejeră.

Ar fi bine, dar nu impunem asemenea condiții. Copiii sunt diferiți, de aceea noi lucrăm și în acest sens în paralel cu părinții.

În genere, programul didactic la grupa de creșă se bazează pe joc și pe formarea unor anumite deprinderi – învățăm să mâncăm, să ținem lingura, să mergem la baie, să spălăm mânuțele, să stăm pe scăunel. Niște deprinderi elementare, care trebuie puse în ordine pentru a putea ulterior vorbi de activități mai constructive.

Ne străduim să respectăm același regim ca și în celelalte grupe. Dar, în același timp, în prima perioadă, evident că ar putea apărea devieri.

Deci, la ora 9:00 este micul dejun, după care activitățile propriu-zise, plimbarea. La 10:30 este gustarea, la 12:30 prânzul, apoi somnul. După care la 16:30 copiilor li se oferă masa de chindii. Noi activăm până la ora 18:00, dar copiii micuți de obicei pleacă acasă la 17:00-17:30.

Meniul este adaptat pentru copii. Toate produsele sunt selectate cu atenție. Mereu alegem cei mai buni producători. Biscuiți, covrigi – neapărat fără ulei de palmier. Fructe și legume cât mai proaspete. Meniul este întocmit în baza recomandărilor Centrului Național de Sănătate Publică, este de fiecare data verificat și aprobat.

E o responsabilitate mare și nu ne permitem să greșim!

DA și pot afirma acest lucru cu mâna la inimă! Cel puțin noi facem tot posibilul ca la Educentru copiii să fie în maxim confort. Evident, copiii de la creșă nu se simt la fel cum ar fi în preajma mamei (pentru că pe mama nu o poate înlocui nimeni), dar peste o anumită perioadă înțeleg că li se oferă un mediu prietenos și deja nu vor să meargă acasă, îi roagă pe părinți să-i aștepte pentru a-și finaliza jocul.

E o responsabilitate mare și nu ne permitem să greșim!

Nu suntem perfecți, așa cum nimeni nu poate fi. Se întâmplă și la noi mici incidente, chiar dacă mereu suntem cu ochii în patru! De exemplu un copil îl poate lovi pe altul și asta se întâmplă într-o fracțiune de timp. Dar iarăși, astfel copilul învață cum să reacționeze, ce să facă în așa caz. Deci, noi pregătim copiii pentru viață, nu pentru a-i ține într-un ”mediu steril”.